Intenții bune (14-01-23) – articol Ad Schaerlaeckens

Intenții bune.

Anul Nou.
Pe vremea aceea, hotărâsem să nu mă enervez de nimic. Dar oricât de bună a fost intenția, trebuie să mărturisesc cu umilință că nu am ținut-o. De fapt, am ajuns la concluzia că o persoană are pur și simplu dreptul de a fi enervată. Dar asta nu ar trebui să dureze prea mult. Daunator pentru sanatatea ta!

DE EXEMPLU
sunt din ce în ce mai enervat de acești „terorişti de biciclete”. Că ciclismul devine o nebunie națională. În mod normal, nu vezi nimic special la majoritatea dintre ei, dar abia dacă s-au îmbrăcat într-un costum atât de miraculos sau toată rațiunea pare să fi dispărut. Ei se pun pe şa, curbează spatele şi uf, nu-i mai vezi.
Mintea la zero și vederea infinitului pe care se îndreaptă. Odată, când mă relaxam pe drum cu coșul meu de porumbei, un astfel de șir de dependenți aproape că mi-a făcut un infarct. Principalul lucru pe care acești maniaci îl realizează este să sperie bătrânii și copiii mici.
În mod ciudat, rar vezi un asemenea exemplar de semeni singuri. De parcă s-ar feri de singurătate, aceștia operează de obicei în roiuri, urmăriți de o căruță cu mătură. Demonii aceia, unii chel, cenușii și cu burții care trec pe lângă tine ca un vârtej, sunt pentru mine clovnii timpului nostru.

DAR…
Tocmai acum a fost un „film cu porumbei” la televizor. Slavă Domnului că a fost difuzat foarte târziu pentru că a fost o monstruozitate și absolut nicio promovare pentru sport. Până la urmă, unii „mari” și „presupus mari” s-au plâns că există atâta gelozie printre columbofilii.
Există ceva adevăr în asta. Pentru că auzi deseori cuvântul „dar” atunci când cineva se ridică deasupra celorlalți.
 -Dar… locația lui este mult mai bună.
– Dar… se joacă și cu mulți porumbei.
-Dar… un medic veterinar vine adesea.
-Dar… are și concurență slabă.
-Dar… stă toată ziua în podul lui. Și încă multe „dar”. Ca să nu mai vorbim de bârfe.

BârFă
Bârfa nu este o dorință de senzație, adică o neînțelegere, deși răspândită. Bârfa se întâmplă în încercarea de a dezalarma: de a zgudui campionul. Adevărul nu are nicio importanță aici. Cine spune adevărul nu este un bârf, ci un istoric. Bârfa nu este, de asemenea, o dorință rea de calomnie, deși mulți cred așa. Bârfitorul bârfește din autoconservare!
Vrea să se niveleze! Bârfa este un camuflaj al sentimentelor de inferioritate. Bârfa trebuie să-l ridice pe bârfitor din groapa adâncă a neputinței în care se află și în care, crede el, a ajuns la cel despre care bârfește! Pentru că atenție, bârfele nu se concentrează niciodată pe cele mai mici!
– Oamenii nu bârfesc despre crescătorul care coșează cu fidelitate porumbei în fiecare săptămână și abia câștigă un premiu, ci despre campion.
– Oamenii nu bârfesc despre persoana fără adăpost, ci despre multimilionar.
– Nu se bârfește despre persoanele cu handicap. Dar despre fotbalistul vedetă!
Așa că gândiți-vă la ea ca la o formă de apărare care are un efect benefic asupra sentimentelor de inferioritate ale bârfitorului. Dacă cineva nu are de ce să se teamă de cineva, nu este nevoie să tăiați picioarele de sub scaun. Ești bârfit? Nu te enerva, vezi-l mai mult ca pe un compliment. Ai realizat ceva! Bârfă ai, dacă ar fi, de meritat!

STILL
Ce altceva îmi provoacă enervarea? -Oameni care mint. În trecut, încă mai puteai să scapi de pungile alea de sub ochi spunând „vizionați biliard la televizor”, dar din moment ce este atât de mult erotism pe tub, nimeni nu mai cumpără asta.
– De asemenea, primesc nervozitatea de la camionieri care nu pot trece unul pe lângă altul pe un drum cu două benzi cu un șir de mașini în spate și un gol imens în fața lor.
 – Nu suport păsările care se sting, ghețarii care se topesc, pâraiele în care nu mai sunt pești, ci apă maro mirositoare, pădurea tropicală care este tăiată.
-Devin morocănos când mă gândesc la plimbările trecute cu bicicleta prin pădure. Dacă apoi băteai din palme, iepurii se fierbeau în toate direcțiile. Au venit chiar și în curțile noastre. Câți ani ar fi trecut de când am văzut un iepure? Zeci!

ÎNȘELĂ
Sunt enervat de anumite titluri de deasupra anumitor reclame și de titlurile de deasupra articolelor. Din cauza deseori atât de înșelătoare. De exemplu, cineva mi-a arătat odată roșind o carte pe care o cumpărase în Anglia. Era intitulat „Distracție în pat”. A trecut mult timp, până la revoluția sexuală și cuptoarele din iad încă mai mergeau cu viteză maximă. „Distracție”, mai ales în pat? Ai grijă! Asta însemna ardere.
Dar nu pentru cumpărătorul „Distracție în pat”. Pentru că cine își schițează surpriza când a deschis cartea. Conținutul a constat în cuvinte încrucișate pentru bolnavii de lungă durată.      

ȘI ȘI
– Unii agenți de publicitate se îngrozesc și ei. Exploatorii de găuri pe piață care sugerează și chiar publică aspru că performanța va urma atâta timp cât le cumpărați produsele sau le urmați programul. Când vezi ce fel de gunoi promovează, se pune întrebarea ce ar crede o persoană cu abilități mentale normale când citește astfel de rahat.
Știi ce simt în legătură cu asta?
Acele reclame nu sunt pentru campioni, ei știu mai bine, ci pentru învinși. Acești agenți de publicitate își țintesc banii. Columbofilii care joacă prost sunt prada pe care o pradă. Așa că mai bine te gândești înainte să cumperi gunoaiele aia?
Hmm. Unii sunt prea leneși, prea obosiți sau prea proști pentru asta. 
– Nu suport căpcanătorii răi, deși asta este adesea vina mea.
– Sunt supărat pe mine când se pierd porumbei de pe acoperiș, pentru că de multe ori este și vina mea. Când este tânăr, nu ar trebui să-i lași afară timp de o oră sau cam așa ceva, ci ore în șir.

SANATOS
Am trecut prin asta. Am reușit să scriu multe din mine și asta mă uşurează. Pentru că dacă mă enervează ceva în zilele noastre, nu mai stau treaz, ci iau pixul și apoi… s-a terminat!

 

Unde mi-a fost părul?

 

 

Sursa

http://www.schaerlaeckens.com/

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...